Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Sfacel
Sfacel, substantiv
Sinonime: (medicină) cangrenă, gangrenă.  
Sfadă
Sfadă, substantiv feminin
Sinonime: ceartă, conflict, neînţelegere, divergenţă, zâzanie.  
Sfădaci
Sfădaci, adjectiv și substantiv
Sinonime: arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu, sfădalnic, sfădăios, sfădăreţ, sfădăuş.  
Sfădăios
Sfădăios, adjectiv și substantiv
Sinonime: arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu, sfădaci, sfădalnic, sfădăreţ, sfădăuş.  
Sfădălie
Sfădălie, substantiv
Sinonime: animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, sfadă (mare), vrajbă, zâzanie.  
Sfădalnic
Sfădalnic, adjectiv și substantiv
Sinonime: arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu, sfădaci, sfădăios, sfădăreţ, sfădăuş.  
Sfădăreţ
Sfădăreţ, adjectiv și substantiv
Sinonime: arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu, sfădaci, sfădalnic, sfădăios, sfădăuş.  
Sfădăuş
Sfădăuş, adjectiv și substantiv
Sinonime: arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu, sfădaci, sfădalnic, sfădăios, sfădăreţ.  
Sfădi
Sfădi, verb
Sinonime: a certa, a dojeni, a mustra, a critica.  
Sfădicios
Sfădicios, adjectiv și substantiv
Sinonime: arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu, sfădaci, sfădalnic, sfădăios, sfădăreţ, sfădăuş.  
Sfădire
Sfădire, substantiv
Sinonime: admonestare, certare, dojenire, mustrare.  
Sfăditor
Sfăditor, adjectiv și substantiv
Sinonime: arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu, sfădaci, sfădalnic, sfădăios, sfădăreţ, sfădăuş.  
Sfăli
Sfăli, verb (regional)
Sinonime: a se făli.  
Sfanţ
Sfanţ, substantiv (învechit)
Sinonime: ban, franc, gologan, monedă măruntă, para, pitac, sfanțig, sfanțih, sorocovăț, svanțih, (regional) husăș.  
Sfânt (sfântă)
Sfânt (sfântă), adjectiv
Sinonime: sacru, cucernic, pios, sacrosanct; desăvârşit, perfect, nobil, infailibil; straşnic, tare, zdravăn.  
Sfanțih
Sfanțih, substantiv (învechit)
Sinonime: sfanț, (variantă) zvanțig.  
Sfănţoaică
Sfănţoaică, substantiv
Sinonime: (învechit, monedă) jumătate de sfanţ, sfănţuică.  
Sfănţui
Sfănţui, verb (familiar)
Sinonime: a corupe, a înșela, a lua mită, a mitui, a stoarce bani, a şperţui, (învechit) a frăncui.  
Sfănţuială
Sfănţuială, substantiv
Sinonime: mită, mituială, mituire, șperț, șperțuială.  
Sfănţuire
Sfănţuire, substantiv
Sinonime: mituială, mituire, șperțuială.  
Sfară
Sfară, substantiv feminin
Sinonime: fum.  
Sfârâi
Sfârâi, verb
Sinonime: a face sfâr, a face sfârr-sfârr, a fâlfâi, a fâsâi, a produce un zgomot șuierător și înăbușit, a se deplasa cu repeziciune, a se mișca, a se prăji, a șâșâi, a ţârâi, (Moldova) a pârâi.  
Sfârâiac
Sfârâiac, substantiv
Sinonime: bâzâitoare, sfârâitoare.

Sfârăiac, substantiv
Sinonime: (regional) prâsnel, titirez.  
Sfârâială
Sfârâială, substantiv
Sinonime: chilipir; sfârâit.  
Sfârâioc
Sfârâioc, substantiv
Sinonime: (regional) bâzâitoare, sfârâiac, sfârâitoare.  
Sfârâitoare
Sfârâitoare, substantiv
Sinonime: bâzâitoare, morişcă, zbârnâitoare, (regional) sfârâiac, stârâioc.  
Sfârâitură
Sfârâitură, substantiv
Sinonime: bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat, sfârâit.  
Sfărâma
Sfărâma, verb
Sinonime: a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.  
Șfărărie
Șfărărie, substantiv (regional)
Sinonime: fum (înecăcios), sfară, (regional) scomârlă, (regional) șfărăraie.  
Sfârcâi
Sfârcâi, verb
Sinonime: (regional) a sfârnâi, a sufla pe nas.  
Website, versiune anterioară: https://sin0nime.com/dexx/




Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie