Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Imputa
Imputa, verb
Sinonime: a reproşa, a pune (ceva) în seama (cuiva), a învinui, a mustra, a dojeni; a amenda, a sancţiona, a pune la plată.  
Imputabil
Imputabil, adjectiv
Sinonime: atribuibil, incriminabil, reproşabil.  
Imputabilitate
Imputabilitate, substantiv
Sinonime: imputație, incriminație, responsabilitate.  
Împutăciune
Împutăciune, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.  
Imputare
Imputare, substantiv feminin
Sinonime: reproş, învinuire, mustrare, dojană, acuzaţie; amendă, taxare, sancţiune.  
Imputaţie
Imputaţie, substantiv
Sinonime: acuzație, acuzațiune, calomnie, delațiune, difamație, imputare, incriminație, inculpare, insinuație, învinovățire, reproş, sumă plătită.  
Imputațiune
Imputațiune, substantiv
Sinonime: imputație.  

Acuza
Acuza, verb
Sinonime: a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.  
Apostrofa
Apostrofa, verb
Sinonime: a face observații, a mustra, a dojeni, a critica, a imputa, a interpela.  
Bănat
Bănat, substantiv neutru (regional)
Sinonime: tristeţe, jale, mâhnire, supărare, mânie, necaz, ciudă, pică; învinuire, reproş, imputare, mustrare, înfruntare; bănuială, presupus, suspiciune.  
Ceartă
Ceartă, substantiv feminin
Sinonime: altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.  
Lecție
Lecție, substantiv feminin
Sinonime: bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.  
Reproş
Reproş, substantiv neutru
Sinonime: imputare, dojană, mustrare, învinuire, recriminare, încriminare, acuzare.  
Socoti
Socoti, verb
Sinonime: a calcula, a aprecia, a judeca, a număra; a se răfui, a se plăti; a avea de gând, a plănui, a intenţiona, a se gândi, a chibzui, a cumpăni; a-şi închipui, a presupune, a crede; a fi de părere, a opina, a găsi de cuviinţă; a preţui, a considera; a imputa, a reproşa, a pune în seama (cuiva).  
Dăscălie
Dăscălie, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.  
Asignabil
Asignabil, adjectiv
Sinonime: atribuibil, imputabil.  
Insinuație
Insinuație, substantiv
Sinonime: acuzație, alegație, aluzie, calomnie, imputație, insinuare, perfidie, sugestie.  
Incriminabil
Incriminabil, adjectiv
Sinonime: blamabil, imputabil.  
Probozeală
Probozeală, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.  
Probozenie
Probozenie, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.  
Probozire
Probozire, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.  
Răpşte
Răpşte, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.  
Nădăi
Nădăi, verb
Sinonime: (regional) a aștepta, a băga de seamă, a bănui, a cere socoteală, a conta, a crede, a fundamenta, a gândi, a ghici, a imagina, a imputa, a închipui, a întemeia, a întrezări, a înțelege, a lua seama, a nădăjdui, a presupune, a prevedea, a pricepe, a se baza, a se bizui, a se dumiri, a se încrede, a se lămuri, a socoti, a spera, a sprijini, a ști, a visa.  
Muştruluială
Muştruluială, substantiv
Sinonime: admonestare, bătaie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.  
Remonstrare
Remonstrare, substantiv
Sinonime: admonestare, avertisment, ceartă, certare, critică, dojană, dojenire, fustigație, imputare, morală, mustrare, obiecție, obiecțiune, objurgație, objurgațiune, observație, observațiune, remonstranță, reprimandă, reproș, (figurat; învechit) mercurială.  
Reproşabil
Reproşabil, adjectiv
Sinonime: blamabil, contestabil, criticabil, imputabil, incriminabil, recuzabil, reprehensibil.  
Probază
Probază, substantiv
Sinonime: (regional) admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, probozeală, reproș.  
Săpuneală
Săpuneală, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, clăbuc, dojană, dojenire, frecuș, imputare, morală, mustrare, observație, ocară, perdaf, reproș, săpunire, săpunit, spumă, (Moldova și Transilvania) soponeală.  
Preobrăzitură
Preobrăzitură, substantiv (învechit)
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.  
Website, versiune anterioară: https://sin0nime.com/dexx/



Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie