Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Dur
Dur, adverb
Sinonime: aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.  
Dur (dură)
Dur (dură), adjectiv
Sinonime: aspru, sever, acerb, brutal, necruţător, fără menajamente, tare, agresiv, bătăios, coleric, impulsiv, iute, nestăpânit, violent, (familiar, figurat) belicos, major, câinesc, drastic, greu, răstit, ridicat, aprig, barbar, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros.  
Dura
Dura, verb
Sinonime: a construi, a zidi, a clădi, a face, a persista, a rezista, a se menţine, a dăinui, a ţine, a se păstra.

Dură, substantiv
Sinonime: roată, rotiţă.  
Durabil (durabilă)
Durabil (durabilă), adjectiv
Sinonime: trainic, viabil, rezistent, solid, (rar) dăinuitor, (popular) purtăreţ, ţeapăn, vârtos, (învechit) nestrămutat, ţiitor, stabil, statornic, (învechit) stătător, persistent, (livresc) peren.  
Durabilitate
Durabilitate, substantiv feminin
Sinonime: continuitate, longevitate, trăinicie, soliditate, perenitate, permanență, persistenţă, rezistenţă, tărie, (învechit şi regional) statornicie, (învechit) nestrămutare, viabilitate.  
Durăi
Durăi, verb
Sinonime: a se da peste cap, a se da de-a dura, a se rostogoli, a hurui, a tuna.  
Durăit
Durăit, substantiv neutru
Sinonime: huruitură, huruit, zgomot, larmă.  
Durăitură
Durăitură, substantiv
Sinonime: durăit, duduitură, huruitură.  
Dural
Dural, substantiv
Sinonime: aliaj ușor de aluminiu, duralumin, duraluminiu, duraluminium.  
Duramater
Duramater, substantiv
Sinonime: (anatomie) pahimeninge.  
Durare
Durare, substantiv
Sinonime: construire.  
Durăt
Durăt, substantiv
Sinonime: bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, trăsnet, trăsnitură, tunet, vuiet.  
Durată
Durată, substantiv
Sinonime: întindere, lungime, perioadă, moment; mărime, interval, răstimp, timp, (regional) rahăt.  
Durativ
Durativ, adjectiv
Sinonime: (despre verbe) continuu, imperfectiv.  
Durbană
Durbană, substantiv
Sinonime: coş, ladă.  
Durcisare
Durcisare, substantiv
Sinonime: (franțuzism) durificare, întărire, solidificare.  
Durd
Durd, adjectiv
Sinonime: bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuţ, plin, rotofei, rotund.  
Durdă
Durdă, substantiv
Sinonime: flintă, puşcă, sâneaţă.  
Durdui
Durdui, verb
Sinonime: a dudui, a hurui, a zgudui, a cutremura, a clătina, a dârdâi, a tremura.  
Durduit
Durduit, substantiv
Sinonime: duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură.  
Durdulica
Durdulica, verb
Sinonime: a rostogoli.  
Durduliu (durdulie)
Durduliu (durdulie), adjectiv
Sinonime: grăsuţ, grăsuliu, dolofan, bucălat.  
Durea
Durea, verb
Sinonime: a chinui, a face rău, a ţine; a întrista, a mâhni, a-i părea rău, a fi mâhnit.  
Durere
Durere, substantiv feminin
Sinonime: suferinţă, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, (Oltenia şi Muntenia) dor, (învechit) duroare, tortură, tristeţe.  
Dureros
Dureros, adjectiv
Sinonime: amar, insuportabil, intolerabil, întristător, nenorocit, trist, terebrant; (cu rol de adverb) cu durere, îndurerat.  
Durham
Durham, substantiv
Sinonime: (zoologie, rasă de taurine) shorthorn.  
Durifica
Durifica, verb
Sinonime: a deveni mai dur, a căpăta duritate, a (se) întări.  
Durificare
Durificare, substantiv
Sinonime: întărire.  
Duriga
Duriga, verb
Sinonime: (regional) a rostogoli, a da de-a dura.  
Durilon
Durilon, substantiv
Sinonime: clavus; bătătură.  
Website, versiune anterioară: https://sin0nime.com/dexx/




Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie