Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Obli
Obli, verb (învechit şi regional)
Sinonime: a descovoia, a dezdoi, a făţui, a îndrepta, a nivela.  
Oblic (oblică)
Oblic (oblică), adjectiv
Sinonime: înclinat, pieziş; aplecat; (despre ochi) codat.  
Oblica
Oblica, verb
Sinonime: a coti, a deturna, a devia, a înclina, a ocoli, a pivota, a vira.  
Oblici
Oblici, verb (popular)
Sinonime: a dibui, a descoperi, a găsi, a afla, a prinde de veste.  
Oblicire
Oblicire, substantiv (învechit)
Sinonime: condamnare, osândire, pedepsire.  
Oblicitate
Oblicitate, substantiv
Sinonime: declivitate, înclinare, poziție oblică, (învechit) piezişitate.  
Obliga
Obliga, verb
Sinonime: a însărcina, a determina, a constrânge, a impune, a sili; a (se) angaja, a (-şi) lua o sarcină, a consimţi.  
Obligant
Obligant, adjectiv
Sinonime: amabil, binevoitor, îndatoritor.  
Obliganță
Obliganță, substantiv
Sinonime: amabilitate, bunăvoință.  
Obligat (obligată)
Obligat (obligată), adjectiv
Sinonime: silit, ţinut, constrâns; recunoscător, îndatorat.  
Obligaţie
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime: datorie, sarcină, îndatorire, răspundere.  
Obligatoriu (obligatorie)
Obligatoriu (obligatorie), adjectiv
Sinonime: necesar, imperios, legiuit, constrângător.  
Obligeană
Obligeană, substantiv
Sinonime: (botanică) trestie mirositoare, spetează, pestriță, calm, speribană, crin de apă, papură roșie, spiribană, tartarachi, (prin Oltenia) spetejoară, buciumaş, paporotnec, calmenă.  
Oblitera
Oblitera, verb
Sinonime: a anula, a șterge.  

Angaja
Angaja, verb
Sinonime: a primi, a încadra, a tocmi; (reflexiv) a se obliga, a se antrena în (ceva), a se apuca.  
Angara
Angara, substantiv feminin
Sinonime: necaz, belea, neajuns, mizerie; (învechit) bir, dare, impozit, corvoadă, obligație (în bani sau zile de lucru).  
Asupri
Asupri, verb
Sinonime: a oprima, a apăsa, a împila, a exploata, a prigoni, a urgisi, a persecuta, a nedreptăţi; a sili, a forța, a obliga; a aservi, a tiraniza.  
Atribuţie
Atribuţie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină; funcție, prerogativă, competență.  
Bir
Bir, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: dare, impozit, contribuţie, obligație; tribut, dajdie, adet.  
Boieresc
Boieresc, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: beilic, clacă, obligație, rușfet; (adjectiv) de boier, grofesc.  
Brusca
Brusca, verb
Sinonime: a accelera, a buscula, a constrânge, a forța, a obliga, a presa, a precipita, a repezi, (regional) a bruftului, a lua în răspăr.  
Canonic (canonică)
Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime: autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.  
Cere
Cere, verb
Sinonime: a solicita, a ruga, a petiţiona, a face o petiţie; a pretinde, a revendica; a peţi, a cere în căsătorie; a dori, a pofti, a voi, a vrea; (reflexiv) a se impune, a obliga.  
Coastă
Coastă, substantiv feminin
Sinonime: dungă, latură, parte; flanc; pantă, povârniş; ţărm, mal, chei; chingă, cocârlă, crivac; (coasta-dracului) sparanghel; (coasta-vrăjmaşului) sparanghel; (expresie) (e slab de-i poți număra coastele) e foarte slab; (expresie) (a pune cuiva sula în coastă) a obliga pe cineva facă un lucru neplăcut; (locuțiune adverbială) (pe o coastă) pe o parte, într-o dungă.  
Comanda
Comanda, verb
Sinonime: a da ordin, a da dispoziţii, a ordona, a porunci, a dispune, a cere, a impune; (tehnică) a controla, a regla; a gestiona, a conduce; a decreta, a dicta, a obliga; a necesita, a vrea.

Comandă, substantiv feminin
Sinonime: dispoziţie, poruncă, ordin; solicitare, cerere; conducere; consumație; (tehnică) element de meniu, levier, manetă, reglaj, telecomandă, volan.

Comânda, verb
Sinonime: a pomeni; a jertfi, a sacrifica.  
Comandament
Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  
Constrânge
Constrânge, verb
Sinonime: a sili, a obliga, a impune, a face, a forţa, (livresc) a soma, a violenta, (popular) a silnici, (învechit şi regional) a strânge, (prin Banat) a tipi, (învechit) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strâmtora, (figurat) a presa; a nevoi, a supune, a condamna, (popular) a osândi; a reduce.  
Datorie
Datorie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.  
Datornic (datornică)
Datornic (datornică), adjectiv
Sinonime: debitor, obligat.  
Debit
Debit, substantiv neutru
Sinonime: datorie, obligaţie, lipsă, pasiv; circulație, mișcare, trafic; articulație, dicție, elocuțiune, flux; tutungerie, desfacere, plasare, vindere, vânzare.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://pc.dictoo.eu/

loading...


Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie