Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Învățătură
Învățătură, substantiv feminin
Sinonime: doctrină, principiu, ştiinţă; cunoştinţă, erudiţie, cultură; povaţă, sfat, lecţie.  

Carte
Carte, substantiv feminin
Sinonime: abecedar, aide-memoire, broșură, elzevir, enciclopedie, in-cuarto, in-cvarto, in-folio, in-octavo, manuscris, (la plural) memorii, operă, roman, scriere, silabar, tipăritură, volum; (figurat) cultură, învăţătură, ştiinţă; (învechit și popular) act, carnet, document, dovadă, imprimat, înscris, jurnal, livret, ordin, registru, scrisoare.  
Ceartă
Ceartă, substantiv feminin
Sinonime: altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.  
Consiliu
Consiliu, substantiv neutru
Sinonime: sfat, povață, îndemn, îndrumare; consfătuire, reuniune, adunare; (consiliu de miniştri) cabinet, executiv, guvern, (învechit) minister; primărie, (învechit) vornicie; învăţătură, povaţă, povăţuire, vorbă.  
Dispoziţie
Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime: stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.  
Erudiţie
Erudiţie, substantiv feminin
Sinonime: învăţătură, ştiinţă, cultură intensă, cultură vastă, (familiar) savantlâc, epistemă, gnoză, gnosticism, umanism, omnisciență, cunoaștere.  
Gând
Gând, substantiv neutru
Sinonime: calcul, chibzuinţă, concepţie, cuget, cugetare, dorinţă, fantezie, idee, intenţie, închipuire, îndemn, îndrumare, învăţătură, judecată, meditare, minte, plac, plan, povaţă, povăţuire, reflecţie, sfat, socoteală, vis, voie, voinţă, vorbă.  
Lecție
Lecție, substantiv feminin
Sinonime: bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.  
Lumina
Lumina, verb
Sinonime: a străluci, a luci, a da lumină, a radia; a iradia; a apărea, a se ivi, a se înfiripa, a ieşi; a clarifica, a limpezi, a elucida; (figurat) a educa, a instrui, a cultiva, a informa; a înveseli, a bucura, a însenina, a desfăta.

Lumină, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) strălucire, înseninare, claritate; (popular) lumânare, sfeşnic; (figurat) învăţătură, instruire, cultură, înţelepciune; limpezire, elucidare, clarificare.  
Morală
Morală, substantiv feminin
Sinonime: etică; (familiar) dojană, mustrare, ceartă, observaţie; învăţătură, concluzie.  
Moralitate
Moralitate, substantiv feminin
Sinonime: bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.  
Norma
Norma, verb
Sinonime: a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili.

Normă, substantiv feminin
Sinonime: canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.  
Parabolă
Parabolă, substantiv feminin
Sinonime: alegorie, apolog, fabulă, istorioară, învăţătură, metaforă, morală, pildă, simbol, tâlc, (rar) parimie, (învechit) price; curbă, traiectorie.  
Parimie
Parimie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: adagiu, aforism, cugetare, dicton, învăţătură, maximă, morală, parabolă, parimiar, pildă, proverb, sentinţă, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare, (variantă) paremie.  
Precept
Precept, substantiv neutru
Sinonime: principiu, regulă, învăţătură, normă, lege, povaţă.  
Pricopseală
Pricopseală, substantiv feminin
Sinonime: câştig, profit, chilipir, avantaj, (familiar) pleaşcă; învăţătură, carte, ştiinţă, experienţă.  
Studiu
Studiu, substantiv neutru
Sinonime: învăţătură; lucrare, cercetare.  
Şcoală
Şcoală, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) învăţătură, experienţă, cunoştinţe; (figurat) curent, mişcare, influenţă.  
Ştiinţă
Ştiinţă, substantiv feminin
Sinonime: cunoaştere, pregătire, instrucţie, învăţătură, erudiţie, (figurat) carte.  
Cărturărie
Cărturărie, substantiv
Sinonime: carte, cultură, (la plural) cunoştinţe, instrucţie, învăţătură, pregătire, (la plural) studii.  
Instrucţie
Instrucţie, substantiv
Sinonime: învăţământ, învăţătură; (termen militar) (învechit şi popular) mustră, muştruluială, (învechit) ocenie, şmotru.  
Învăţământ
Învăţământ, substantiv
Sinonime: educație, instrucție, învățătură, (învechit) pedeapsă; concluzie, (figurat) lecție.  
Cunoştinţă
Cunoştinţă, substantiv
Sinonime: pregătire, (la plural) învăţătură, (la plural) elemente, ştire; relaţie, (familiar) pilă; conştiinţă, cuget, gândire, judecată, minte, raţiune, recunoştinţă, spirit, suflet.  
Dăscălie
Dăscălie, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.  
Didahie
Didahie, substantiv
Sinonime: cazanie, cuvânt, învățătură, morală, omilie, predică.  
Doctrină
Doctrină, substantiv
Sinonime: credință, dogmă, filozofie, învăţătură, mistică, misticism, religie, sistem, teologie, teorie, teză.  
Educaţie
Educaţie, substantiv
Sinonime: educare, formare, instruire, instrucţie, învăţământ, învăţătură, (învechit) pedeapsă; (educaţie mixtă) coeducaţie; (educaţie fizică) gimnastică, sport.  
Sapienţă
Sapienţă, substantiv
Sinonime: înţelepciune, învăţătură, ştiinţă.  
Pricopsire
Pricopsire, substantiv
Sinonime: carte, cultură, cunoştinţe, dezvoltare, evoluţie, instrucţie, îmbogăţire, înaintare, învăţătură, mers-înainte, pregătire, progres, propăşire, (variantă) procopsire.  
Ciracladiseală
Ciracladiseală, substantiv (învechit)
Sinonime: învățătură, instruire.  
Website, versiune anterioară: https://sin0nime.com/dexx/



Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie