Împăca, verb
Sinonime: a linişti, a domoli, a pacifica, a potoli, a îmbuna, a îmblânzi, a împăciui; a satisface, a mulţumi; a se concilia, a cădea de acord; a se obişnui, a se deprinde, a se familiariza.  Împăcăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime: conciliant, împăciuitor.  Împăcăciune, substantiv (învechit)
Sinonime: conciliere, împăcare.  

---

Concilia, verb
Sinonime: a împăca, a pune de acord; a media.  Conciliere, substantiv feminin
Sinonime: împăcare, unire, acord, conciliaţie.  Deprinde, verb
Sinonime: a (se) obişnui, a (se) aclimatiza, a (se) adapta, a (se) învăţa, a (se) deda, a (se) încadra, a se împăca, a dresa, a-și însuşi.  Echilibru, substantiv neutru
Sinonime: stabilitate, statornicie, cumpănă, cumpăneală, cumpănire, (rar) statică; (figurat) linişte, împăcare, tihnă, armonie.  Îmbuna, verb
Sinonime: a îmblânzi, a îndupleca, a împăca, a linişti, a potoli.  Împăciuitor (împăciuitoare), adjectiv
Sinonime: conciliant, conciliator, îngăduitor, pacificator, (învechit) împăcăcios, (învechit) înduplecător.  Însenina, verb
Sinonime: a (se) lumina, a se deschide (cerul); a (se) înveseli, a (se) linişti, a se împăca  Pace, substantiv feminin
Sinonime: linişte, tăcere, calm, serenitate, seninătate; împăcare, armonie, reculegere, reconciliere; înţelegere, acord, învoială.  Pacifica, verb
Sinonime: a împăca, a concilia, a linişti.  Refugiu, substantiv neutru
Sinonime: adăpost, fugă, retragere; (figurat) consolare, alinare, mângâiere, împăcare.  Resemna, verb
Sinonime: a se împăca, a accepta, a se supune, a suporta, a se resigna.  Senin, substantiv neutru
Sinonime: seninătate, limpezime, claritate, puritate, transparenţă; (figurat) linişte, pace, împăcare, calm, armonie, înţelegere, satisfacţie, fericire.  Seninătate, substantiv feminin
Sinonime: limpezime, claritate, puritate; (figurat) tihnă, linişte, pace, împăcare, calm, armonie.  Uşurat (uşurată), adjectiv
Sinonime: descărcat, despovărat, micşorat, redus, scăzut; (figurat) fără grijă, împăcat, liniștit, mulţumit, scăpat de o grijă.  Calmare, substantiv
Sinonime: alinare; domolire, îmblânzire, îmbunare, împăcare, liniştire, potolire; atenuare.  Calmat, adjectiv
Sinonime: domolit, îmblânzit, îmbunat, împăcat, liniştit, potolit; calm.  Conciliaţie, substantiv
Sinonime: conciliere, împăcare.  Dezmânia, verb
Sinonime: a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) potoli.  Cu ușurare, locuțiune
Sinonime: împăcat sufletește, mulțumit.  Păcelui, verb (învechit)
Sinonime: a împăca, a pacifica.  Păciui, verb
Sinonime: a împăca.  Păciuire, substantiv
Sinonime: astâmpăr, calm, împăcare, liniște, odihnă, pace, pacificare, repaus, tihnă.  Împăciui, verb (popular)
Sinonime: a (se) împăca, a face pace, a pacifica, a restabili raporturile de prietenie.  Împăciuire, substantiv
Sinonime: acord, armonie, concordie, împăcare, înțelegere, pace, unire, (livresc) concert, (popular) potriveală.  Împăciuit, adjectiv (popular)
Sinonime: împăcat, liniștit, mulțumit, satisfăcut.