Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Nimici
Nimici, verb
Sinonime: a distruge, a nărui, a zdrobi, a învinge, a ucide, a desfiinţa, a extermina, a stârpi, a omorî, a spulbera.  
Nimicie
Nimicie, substantiv (învechit)
Sinonime: deșertăciune, inutilitate, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (variantă) nimiccie.  
Nimicire
Nimicire, substantiv
Sinonime: devastare, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, pârjolire, potopire, prăpădire, pustiire, sfărâmare, stârpire, stricare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) risipă, (învechit) spargere, (popular și familiar) căsăpire, (popular) zdrumicare, (rar) măcelărit.  
Nimicit
Nimicit, adjectiv
Sinonime: distrus, exterminat, lichidat, potopit, prăpădit, sfărâmat, stârpit, zdrobit, (învechit și popular) risipit, (învechit și regional) spart, (învechit) stropșit, (popular) zdrumicat.  
Nimicitor (nimicitoare)
Nimicitor (nimicitoare), adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, mistuitor, omorâtor, pustiitor, ruinător, ucigaş, ucigător, zdrobitor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.  

Anihila
Anihila, verb
Sinonime: a nimici, a desfiinţa, a anula, a distruge, a reduce la zero (neant).  
Bate
Bate, verb
Sinonime: a lovi, a da pumni (palme sau picioare), a boxa, a brutaliza, a maltrata, a vătăma, (regional) a jupăi; (reflexiv) a se război, a se lupta, a se răfui, a se încăiera, (învechit) a se oşti; a învinge, a birui, a izbândi, a înfrânge, a zdrobi, a nimici; (despre inimă) a zvâcni, a pulsa, a palpita; a străbate, a cutreiera, a umbla.  
Birui
Birui, verb
Sinonime: a învinge, a câștiga, a triumfa, a izbândi, a obţine victoria, a supune, a răpune, a înfrânge, a zdrobi, a nimici, a copleşi; a răzbi, a răzbate, a ieşi la liman, a izbuti, a scoate la capăt.  
Călca
Călca, verb
Sinonime: a pune piciorul, a păşi, a merge, a străbate, a cutreiera, a colinda, a bate un drum, a bătători; a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge; (figurat) a nu respecta (o hotărâre), a nesocoti, a trece peste legi, a încălca; a veni, a se abate, a vizita.

Calca, verb
Sinonime: calchia.  
Consuma
Consuma, verb
Sinonime: a întrebuința, a folosi, a utiliza; a mânca, a îngurgita; a nimici, a distruge; a se istovi, a se obosi, a se slei; (învechit) a metahirisi; a pierde; a bea; a cheltui; (figurat) a înghiţi; a intra, a merge; a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (regional) a (se) găti, (figurat) a (se) topi; a zbuciuma, a chinui.  
Cură
Cură, substantiv feminin
Sinonime: tratament, îngrijire, dietă.

Cura, verb
Sinonime: a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.  
Dărâma
Dărâma, verb
Sinonime: a da la pământ, a distruge, a nimici, a demola; a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.  
Decapita
Decapita, verb
Sinonime: a tăia capul, a ucide, a distruge, a nimici, (învechit) a descăpăţâna, a scurta.  
Decima
Decima, verb
Sinonime: (învechit) a zeciui, (figurat) a secera; a distruge, a omorî, a nimici, a suprima, a masacra.  
Desfiinţa
Desfiinţa, verb
Sinonime: a suprima, a abroga, a anula, a desface, a aboli, (figurat) a ridica, a dizolva, a lichida, a distruge, a nimici, a prăpădi, (figurat) a topi.  
Destrămat (destrămată)
Destrămat (destrămată), adjectiv
Sinonime: rărit, zdrenţuit, desfirat, desfăcut, distrus, nimicit.  
Deşertăciune
Deşertăciune, substantiv feminin
Sinonime: orgoliu, vanitate, inutilitate, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (învechit) mişelie, nimicie.  
Devasta
Devasta, verb
Sinonime: a distruge, a nimici, a pustii, a ruina; a jefui, a prăda.  
Dezastruos (dezastruoasă)
Dezastruos (dezastruoasă), adjectiv
Sinonime: nimicitor, înfricoşător, catastrofal, groaznic, distrugător, fatal, funest, nefericit, nenorocit, tragic.  
Distructiv (distructivă)
Distructiv (distructivă), adjectiv
Sinonime: destructiv, destructor, devastator, distrugător, nimicitor, nuizibil, zdrobitor, ucigător; abrogativ, dirimant, suspensiv.  
Distruge
Distruge, verb
Sinonime: a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.  
Doborî
Doborî, verb
Sinonime: a răsturna, a prăbuşi, a da la pământ; a frânge, a supune, a răpune; a nimici, a desfiinţa, a stârpi, a lichida, a birui, a copleşi; a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăvăli, a trânti, (popular şi familiar) a aşterne, (popular) a păli, (învechit şi regional) a răntuna, (învechit) a oborî, a poligni, (figurat) a secera; a ajunge, a covârşi, a cuprinde, a împovăra, a înfrânge, a învinge, a năpădi, a podidi, a prinde, a răzbi, a toropi; (sport) a depăşi.  
Dumica
Dumica, verb
Sinonime: a sfărâma, a rupe, a fărămiţa, a ciopârţi; a distruge, a nimici.  
Extermina
Extermina, verb
Sinonime: a distruge, a nimici, a ucide, a omorî, a stârpi, a prăpădi (în masă).  
Extirpa
Extirpa, verb
Sinonime: a distruge, a nimici, a stârpi, a extermina, a deplanta, a dezrădăcina, a dezgropa; a înlătura, a scoate, a exciza, a extrage.  
Fărâmă
Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic.

Fărâma, verb
Sinonime: a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.  
Fărâmiţa
Fărâmiţa, verb
Sinonime: a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune.

Fărâmiţă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, fărâmă, bucăţică.  
Fărâmiţat (fărâmiţată)
Fărâmiţat (fărâmiţată), adjectiv
Sinonime: zdrobit, fărâmat, sfărâmiţat, zdrobit, pisat, frânt, rupt, îmbucătăţit; (figurat) nimicit, distrus.  
Irosi
Irosi, verb
Sinonime: a risipi, a prăpădi, a cheltui, a prădui, a împrăştia, a nimici, a face praf; a stinge, a dispărea.  
Învinge
Învinge, verb
Sinonime: a triumfa, a birui, a izbândi; a doborî, a nimici, a distruge, a înlătura, a cuceri, a răpune; a domina, a stăpâni, a prevala; a ieşi la capăt, a isprăvi, a răzbi, a prididi, a reuşi.  
Website, versiune anterioară: https://sin0nime.com/dexx/



Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie