Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Incrimina
Incrimina, verb
Sinonime: a învinui, a acuza, a inculpa, a pârî, a învinovăți.  
Incriminabil
Incriminabil, adjectiv
Sinonime: blamabil, imputabil.  
Incriminare
Incriminare, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, incriminație, inculpare, învinovăţire, învinuire.

Încriminare, substantiv
Sinonime: incriminare.  
Incriminat
Incriminat, adjectiv
Sinonime: acuzat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (variantă) încriminat.  
Incriminaţie
Incriminaţie, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, incriminare, (variantă) incriminațiune, învinovăţire, învinuire, suspiciune.  
Incriminator
Incriminator, adjectiv
Sinonime: acuzator, (variantă) încriminator.  

Acuza
Acuza, verb
Sinonime: a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.  
Blama
Blama, verb
Sinonime: a dezaproba, a reproba, a critica, a condamna, a înfiera, a vesteji; a admonesta, a incrimina, a sancționa, a stigmatiza.  
Făptaş
Făptaş, substantiv masculin
Sinonime: autor, făptuitor; acuzat, încriminat, vinovat, infractor.  
Inculpa
Inculpa, verb
Sinonime: a incrimina.  
Inculpat (inculpată)
Inculpat (inculpată), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: învinuit, încriminat, acuzat, pârât, reclamat.  
Învinovăţi
Învinovăţi, verb
Sinonime: a învinui, a acuza, a inculpa, a încrimina, a arunca vina.  
Pârî
Pârî, verb
Sinonime: a denunţa, a da pe faţă, (familiar) a turna, a acuza, a încrimina, a învinui, a inculpa.  
Reproş
Reproş, substantiv neutru
Sinonime: imputare, dojană, mustrare, învinuire, recriminare, încriminare, acuzare.  
Acuzator
Acuzator, substantiv și adjectiv
Sinonime: procuror; (adjectiv) incriminator; (adjectiv) rechizitorial.  
Acuzaţie
Acuzaţie, substantiv
Sinonime: acuzare, învinovăţire, învinuire, acuză, culpabilizare, incriminare, incriminaţie, (popular) pâră, (învechit) pârâtură, pricină, prihană; inculpare, incriminare, incriminaţie.  
Dezincrimina
Dezincrimina, verb
Sinonime: a scoate de sub incriminare; a disculpa, a dezvinovăţi.  
Imputaţie
Imputaţie, substantiv
Sinonime: acuzație, acuzațiune, calomnie, delațiune, difamație, imputare, incriminație, inculpare, insinuație, învinovățire, reproş, sumă plătită.  
Imputabil
Imputabil, adjectiv
Sinonime: atribuibil, incriminabil, reproşabil.  
Reproşabil
Reproşabil, adjectiv
Sinonime: blamabil, contestabil, criticabil, imputabil, incriminabil, recuzabil, reprehensibil.  
Învinovăţire
Învinovăţire, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, acuză, incriminare, inculpare, învinuire, (învechit) pârâtură, (învechit) pricină, (învechit) prihană, (popular) pâră.  
Imputabilitate
Imputabilitate, substantiv
Sinonime: imputație, incriminație, responsabilitate.  
Nedezvinovățit
Nedezvinovățit, adjectiv
Sinonime: incriminat, inculpat, învinuit, vinovat.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://pc.dictoo.eu/

loading...


Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie