Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Disciplină
Disciplină, substantiv feminin
Sinonime: ordine, supunere, ascultare, conformare, regulă, rânduială; branşă, ştiinţă, obiect.  
Disciplinat
Disciplinat, adjectiv
Sinonime: docil, guvernabil, ordonat, regulat.  

Branșa
Branșa, verb
Sinonime: a racorda, a face un branşament, a face legătura, a conecta, a uni.

Branșă, substantiv feminin
Sinonime: meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; ramură, domeniu, sector de activitate, disciplină, specialitate, secțiune; aripă; ramificație.  
Forma
Forma, verb
Sinonime: (rar) a prezenta, a alcătui, a antrena, a civiliza, a concepe, a confecţiona, a constitui, a crea, a cultiva, a disciplina, a educa, a elabora, a elucubra, a exersa, a fabrica, a face, a fasona, a fi, a habitua, a imagina, a însemna, a întocmi, a lua fiinţă, a lua naştere, a modela, a mula, a perfecționa, a pregăti, a reprezenta, a sculpta, a se naşte, a se produce.

Formă, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) relief, aspect, calapod, calup, chip, configuraţie, contur, expresie, fel, figură, forţă, înfăţişare, mod, modalitate, model, siluetă, tipar, variantă; (lingvistică) (formă hipercorectă) hipercorectitudine, hiperurbanism; brutărie.  
Obiect
Obiect, substantiv neutru
Sinonime: lucru; materie, domeniu, disciplină; scop, ţintă, obiectiv, ţel; (gramatică) complement.  
Ordine
Ordine, substantiv feminin
Sinonime: rânduială, disciplină, regulă; orânduire, dispoziţie, înşiruire, orânduială.  
Orânduială
Orânduială, substantiv feminin
Sinonime: rânduială, ordine, disciplină, orânduire; hotărâre, dispoziţie, ordin.  
Specialitate
Specialitate, substantiv feminin
Sinonime: ramură, domeniu, branșă, disciplină; profesie, calificare.  
Supune
Supune, verb
Sinonime: a accepta, a amaneta, a asculta, a ascunde, a aservi, a bate, a birui, a ceda, a constrânge, a controla, a copleși, a covârși, a cuceri, a cuprinde, a destina, a disciplina, a domestici, a domina, a dosi, a expune, a forța, a hărăzi, a impune, a ipoteca, a îmblânzi, a împovăra, a îndoi, a înfrânge, a înrobi, a întrece, a învinge, a meni, a mistui, a năpădi, a obliga, a ocupa, a predispune, a prostitua, a răsfrânge, a răzbi, a ridica, a robi, a se conforma, a se închina, a se pleca, a se preda, a se smeri, a se umili, a sili, a subjuga, a subordona, a sufleca, a sumete, a suporta, a trage, a urma, (figurat) a înfeuda, (figurat) a îngenunchea, (învechit) a pobedi, (învechit) a prididi, (învechit) a reduce, (învechit) a se cuceri, (învechit) a se paradosi, (învechit) a se supleca, (popular) a pleca.  
Fiziologie
Fiziologie, substantiv feminin
Sinonime: disciplină care se ocupă cu studiul funcțiilor organismului animal și vegetal.  
Guvernabil
Guvernabil, adjectiv
Sinonime: disciplinat, docil, maleabil, maniabil, suplu, ușor de condus, ușor de guvernat.  
Reglementare
Reglementare, substantiv
Sinonime: aranjare, canon, cartă, cod, constituție, convenție, decret, disciplină, dogmă, legalizare, lege, legiferare, orânduire, ordonanță, prescripție, stabilire, statut, (învechit) legiuire, (învechit) regularisire, (rar) regulare.  
Matimă
Matimă, substantiv
Sinonime: disciplină, învățătură, lecție, materie, morală, obiect (de studiu), pildă, temă.  
Ramură
Ramură, substantiv
Sinonime: brahiblast, cracă, creangă, lemn, ram, rămurea, rămurică, (învechit și regional) stâlp, (regional) ratină, (regional) rază, (Transilvania) cloambă, (Transilvania, Bucovina și Oltenia) crac; branșă, disciplină, diviziune, domeniu, parte, sector, specialitate, subdiviziune; ramificare, ramificație.  
Iscusi
Iscusi, verb (învechit)
Sinonime: a ajunge stăpânească o disciplină, a căpăta experiență, a cerceta, a deveni isteț, a deveni mai fin, a deveni șiret, a educa, a face pe deșteptul, a instrui, a ispiti, a învăța pe cineva, a mina, a pune la încercare, a se deschide la minte, a se deștepta, a se face vestit, a se forma, a se instrui, a se perfecționa, a se rafina, a-l deștepta, a-și ascuți mintea.  
Disțiplină
Disțiplină, substantiv (învechit)
Sinonime: disciplină, (învechit) desțiplină, (învechit) diciplină, (învechit) disiplină.  
Organizare
Organizare, substantiv
Sinonime: alcătuire, constituire, disciplină, înființare, întocmire, orânduire, ordine, ordonare, rânduială, rost, sistematizare, structurare, structură.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://pc.dictoo.eu/

loading...


Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie