Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Cap
Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, gleavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  
Capă
Capă, substantiv feminin
Sinonime: pelerină scurtă.  
Capabil (capabilă)
Capabil (capabilă), adjectiv
Sinonime: apt, în stare, dotat, înzestrat, valoros, destoinic, priceput, îndemânatic, talentat.  
Capabilitate
Capabilitate, substantiv
Sinonime: abilitate, capacitate, posibilitate.  
Capac
Capac, substantiv neutru
Sinonime: acoperitoare, înveliș, crustă, carapace.  
Căpăci
Căpăci, verb
Sinonime: a bate, a lovi, a pune la punct.  
Capacita
Capacita, verb
Sinonime: a câștiga adeziunea, a câștiga încrederea, a-și alătura pe cineva.  
Capacitate
Capacitate, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, posibilitate, putere; valoare, calitate; cuprindere, mărime, volum, întindere; aptitudine, pricepere, îndemânare, talent.  
Căpară
Căpară, substantiv
Sinonime: acont, arvună, avans.

Căpăra, verb
Sinonime: a zgâria.  
Caparason
Caparason, substantiv
Sinonime: husă de ornament, armură de ornament; valtrap.  
Căpărî
Căpărî, verb (regional)
Sinonime: a aconta, a arvuni; a negocia, a plăti în avans.  
Căpăstru
Căpăstru, substantiv
Sinonime: (Transilvania) căpăţan; (tehnică) (regional) întinzător, strunea.  
Capăt (capete)
Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime: punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.  
Căpăta
Căpăta, verb
Sinonime: a primi, a obţine; a dobândi, a câştiga.  
Căpătâi
Căpătâi, substantiv neutru
Sinonime: pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.  
Căpăţan
Căpăţan, substantiv
Sinonime: căpăstru, căpeţea.  
Căpăţână
Căpăţână, substantiv feminin
Sinonime: cap, tigvă, hârcă.

Căpăţâna, substantiv articulat
Sinonime: (astronomie) Perseu.  
Căpăţânoasă
Căpăţânoasă, substantiv
Sinonime: (botanică) rostogol, scai, scaiete, tătarnică.  
Căpățânos (căpățânoasă)
Căpățânos (căpățânoasă), adjectiv
Sinonime: (depreciativ) încăpăţânat; greu de cap, prost, (jargon) capsoman.  
Căpătare
Căpătare, substantiv
Sinonime: primire, dobândire.  
Căpătui
Căpătui, verb
Sinonime: a reuşi (în viaţă), a avea un rost; a se îmbogăţi, a parveni; (familiar) a se căsători, a face o partidă.  
Căpătuială
Căpătuială, substantiv feminin
Sinonime: (depreciativ) îmbogăţire, parvenire; rost, situaţie, stare, avere; (familiar) căsătorie, partidă.  
Căpătuire
Căpătuire, substantiv
Sinonime: îmbogăţire; căsătorie.  
Căpătuit
Căpătuit, adjectiv și substantiv
Sinonime: (adjectiv) bogat, parvenit; (substantiv) parvenit; (adjectiv) căsătorit, cununat.  
Capcană
Capcană, substantiv feminin
Sinonime: cursă, prinsoare, laţ; (figurat) ademenire, atragere, ispitire, momire.  
Căpcăun
Căpcăun, substantiv masculin
Sinonime: canibal, antropofag; (figurat) om rău, crud, sălbatic.  
Capelă
Capelă, substantiv feminin
Sinonime: bonetă, chipiu, şapcă; biserică, paraclis, templu, bazilică, lăcaş de cult, loc de închinăciune; orchestră, fanfară.  
Capelan
Capelan, substantiv masculin
Sinonime: preot, paracliser.  
Capelare
Capelare, substantiv
Sinonime: (marinărie) capelatură.  
Căpeleș
Căpeleș, substantiv
Sinonime: (regional) birău, fecior, flăcău.  
Website, versiune anterioară: https://sin0nime.com/dexx/




Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie