Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Aba (abale)
Aba (abale), substantiv feminin
Sinonime: dimie, postav, pănură, ţesătură groasă de lână; (popular) suman; (regional) saiac, zeghe.  
Abac (abace)
Abac (abace), substantiv feminin
Sinonime: dispozitiv de calcul, numărătoare; nomogramă, abacă.  
Abaca
Abaca, substantiv feminin
Sinonime: cânepă de Manilla (Manila).  
Abajur-glob (abajururi-glob)
Abajur-glob (abajururi-glob), substantiv neutru
Sinonime: abajur în formă de glob.  
Abandon (abandonuri)
Abandon (abandonuri), substantiv neutru
Sinonime: abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.  
Abandona
Abandona, verb
Sinonime: a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.  
Abanos (abanoși)
Abanos (abanoși), substantiv masculin
Sinonime: eben.  
Abataj (abataje)
Abataj (abataje), substantiv neutru (prin Transilvania)
Sinonime: (locul de muncă al minerilor într-o mină) ort.  
Abătător (abătătoare)
Abătător (abătătoare), adjectiv
Sinonime: activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.  
Abătătură
Abătătură, substantiv
Sinonime: (învechit) gând ascuns, intenție netrebnică.  
Abate
Abate, verb
Sinonime: a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida.

Abate, substantiv
Sinonime: (biserică) prior; stareţ, egumen.  
Abatere (abateri)
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: îndepărtare, deplasare, aberaţie, anomalie, deformare, derivă, ocolire; infracţiune, contravenţie, încălcare (de norme).  
Abatesă
Abatesă, substantiv
Sinonime: călugăriță, maică superioară.  
Abațial
Abațial, adjectiv
Sinonime: capitular, conventual, mănăstiresc, monahal, monastic.  
Abație (abații)
Abație (abații), substantiv feminin
Sinonime: mănăstire; stăreție.  
Abatiză
Abatiză, substantiv
Sinonime: (armată; învechit) retranșament.  
Abator (abatoare)
Abator (abatoare), substantiv neutru
Sinonime: (locul în care se taie vitele) măcelărie; (regional) belitoare, tăietorie; (învechit) scaun, zalhana.  
Abatoriu
Abatoriu, substantiv (învechit)
Sinonime: abataj, abator, asomator, (regional) zalhana.  
Abatoriza
Abatoriza, verb
Sinonime: a tăia animalele la abator și a prelucra carnea.  
Abătut (abătută)
Abătut (abătută), adjectiv
Sinonime: descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.  

Abdica
Abdica, verb
Sinonime: a renunţa, a părăsi (o funcție înaltă); a abandona, a capitula, a ceda.  
Aberant (aberantă)
Aberant (aberantă), adjectiv
Sinonime: greşit, eronat, denaturat, absurd, anormal, derezonabil, nebunesc, grotesc, ilogic, paradoxal, stupid; care diferă, care se abate (de la normal), care se îndepărtează de normal.  
Aberaţie (aberaţii)
Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.  
Abjura
Abjura, verb
Sinonime: a nega, a tăgădui, a se lepăda, a renega, a renunța public la religia sa, a renunța la o opinie, a abandona o practică.  
Abuz
Abuz, substantiv neutru
Sinonime: exces, exagerare, necumpătare, ilegalitate, injustiție, abatere, încălcare a legii.  
Afectat (afectată)
Afectat (afectată), adjectiv
Sinonime: alterat, rănit, mâhnit, trist, abătut, îndurerat; nenatural, emfatic, retoric, exagerat.  
Anomalie
Anomalie, substantiv feminin
Sinonime: abatere, neregularitate, deviere; defect, meteahnă, monstruozitate, bizarerie.  
Bisericesc (bisericească)
Bisericesc (bisericească), adjectiv
Sinonime: ecleziastic, clerical, preoţesc, popesc; abațial; păstoresc, pastoral.  
Călca
Călca, verb
Sinonime: a pune piciorul, a păşi, a merge, a străbate, a cutreiera, a colinda, a bate un drum, a bătători; a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge; (figurat) a nu respecta (o hotărâre), a nesocoti, a trece peste legi, a încălca; a veni, a se abate, a vizita.

Calca, verb
Sinonime: calchia.  
Cârmeală
Cârmeală, substantiv feminin
Sinonime: întorsătură, cotitură, ocol, ocolire, abatere; (figurat) şovăială, ezitare, codire, eschivare.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://pc.dictoo.eu/



Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie