Împrejmui, verb
Sinonime: a îngrădi, a încercui, a înconjura; a împresura, a asedia, a năpădi, a copleşi.  Împrejmuire, substantiv feminin
Sinonime: îngrăditură, gard.  

---

Cuprins, substantiv neutru
Sinonime: conţinut; întindere, suprafaţă, spaţiu, loc, ţinut, regiune; tablă de materii, sumar, întins, teritoriu, (învechit) cuprindere, olat, limită, (rar) perimetru, (învechit) ocol, (rar) plin, corp, materie, (învechit) registru, scară, sumă, (grecism învechit) pinax; cotropire, gard, invadare, invazie, împrejmuire, încălcare, îngrăditură, năpădire, ulucă.

Cuprins, adjectiv
Sinonime: avut, bogat, înstărit, ocupat, prins, situat.  Curte, substantiv feminin
Sinonime: ogradă, bătătură; rezidenţă, sediu; atenţie, interes, afecţiune (faţă de o femeie); (regional) arman, batişte, ocol, (prin Banat şi Transilvania) arie, (Banat şi prin Transilvania) avlie, (Transilvania) odor, (prin Banat) voreţ; palat, conac; (curte de casaţie) (învechit; în Transilvania, Maramureș şi Banat) tablă; împrejmuire.  Gard, substantiv neutru
Sinonime: împrejmuire, îngrăditură, ocol, pălan, stobor, ulucă, (învechit şi regional) ogradă, (învechit) cuprins, (Moldova şi Bucovina) zăplaz, (regional) târcol; (gard viu) spalier.  Încercui, verb
Sinonime: a împrejmui, a înconjura, a cuprinde, a împresura.  Închide, verb
Sinonime: a încuia, a fereca, a claustra, a bara; a izola, a îngrădi, a împrejmui; a se întuneca, a se înnora; a opri, a termina, a pune capăt, a încheia, a sfârşi; (figurat) a cuprinde, a conţine.  Închis (închisă), adjectiv
Sinonime: încuiat, ferecat, prins, barat; îngrădit, împrejmuit, izolat; stătut, viciat; înnourat, întunecat; (figurat) posac, ursuz, antipatic.  Îngrădi, verb
Sinonime: a împrejmui, a închide, a claustra, a mărgini; a înfrâna, a pune frâu, a reţine, a limita, a stăvili.  Îngrădire, substantiv feminin
Sinonime: împrejmuire, gard, limită, margine, izolare.  Obor, substantiv neutru
Sinonime: bordei, colibă, împrejmuire, loc îngrădit, ocol, piaţă, staul, târg, țarc.  Ocoli, verb
Sinonime: a înconjura; a împrejmui, a îngrădi; a evita, a se abate, a ieşi din subiect; a umbla brambura, a umbla hai-hui.  Parapet, substantiv neutru
Sinonime: îngrăditură, împrejmuire, obstacol; balustradă, rampă, rezemătoare; adăpost, întăritură.  Parmalâc, substantiv neutru (popular)
Sinonime: balustradă, rampă, parapet, rezemătoare; grilaj, îngrădituri, împrejmuire, pălimar.  Pocit (pocită), adjectiv
Sinonime: arăcit, împrejmuit, închis; bizar, caraghios, ciudat, cu ghinion, curios, deformat, desfigurat, diform, diformat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, fatal, funest, hidos, inexplicabil, insolit, năstrușnic, nefast, neobișnuit, original, paradoxal, rău, singular, sinistru, slut, stâlcit, straniu, sumbru, supărător, urât.  Prinsoare, substantiv feminin
Sinonime: (popular) acord, aranjament, arest, arestare, avere, avut, avuție, bogăție, bun, capcană, captivitate, capturare, carceră, cătușă, chingă, combinație, contract, convenție, detenţie, închisoare, înțelegere, învoială, învoire, legământ, ocnă, pact, pariu, penitenciar, prindere, prins, prizonierat, pușcărie, rămăşag, situație, stare, temniță, tranzacție, (plural) mijloace; (regional) curte, ogradă, împrejmuire; (Transilvania) cusătură, legătură.  Tivi, verb
Sinonime: a înconjura, a mărgini, a împrejmui.  Ţărcui, verb
Sinonime: a împrejmui, a îngrădi, a închide.  Împrejurime (împrejurimi), substantiv feminin
Sinonime: preajmă, vecinătate, împrejmuire, perimetru, apropiere.  Chenărui, verb
Sinonime: a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (figurat) a tivi.  Prejmui, verb
Sinonime: a împrejmui, a închide, a înconjura, a îngrădi.  Stobor, substantiv
Sinonime: cimitir, colac, gard, ghizd, împrejmuire, îngrăditură, margine, ocol, par, scândură de gard, zăplaz, ulucă; (Oltenia) adunare, reuniune.  Țărmuitor, adjectiv
Sinonime: împrejmuitor, înconjurător.  Steavă, substantiv (învechit)
Sinonime: herghelie, împrejmuire, ocol, stavă.  Desprejmui, verb
Sinonime: a desființa împrejmuirea, a desgrădi, a despresura, a scoate gardul; (învechit) a se împrăștia.  Gărdui, verb
Sinonime: a împrejmui, a îngrădi.  Vecinătate, substantiv
Sinonime: apropiere, contiguitate, împrejurime, jur, preajmă, (livresc) proximitate, (popular) megieșie, (prin Transilvania) preabăt, (regional) meleag; (învechit) iobăgie, împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire, rumânie, șerbie, vecinie, (livresc) servitute, (rar) servaj.